Herpesul bucal labial în practica stomatologică – ce trebuie să știe pacienții
Herpesul bucal labial reprezintă o infecție virală frecventă, produsă de virusul Herpes simplex tip 1 (HSV-1), care afectează mucoasa orală și zona din jurul gurii. Infecția herpetică bucală evoluează în două etape distincte. Prima etapă este infecția primară, momentul în care organismul intră pentru prima dată în contact cu virusul herpetic. Aceasta se poate manifesta sub forma unei gingivo-stomatite ulcerative, adesea zgomotoasă clinic, cu inflamație gingivală accentuată, ulcerații dureroase și stare generală alterată.
Factori declanșatori și evoluția leziunilor herpetice
După această etapă, virusul nu este eliminat complet din organism, ci rămâne în stare latentă. Astfel apare infecția herpetică secundară, care se manifestă cel mai frecvent la nivelul roșului buzei, pe pielea din jurul gurii sau la nivelul mucoasei nazale. Un procent semnificativ din populație păstrează virusul în organism după prima infecție, iar în anumite condiții acesta se reactivează. Printre factorii declanșatori se numără frigul, expunerea prelungită la soare, stresul, precum și diferite situații generale care scad imunitatea, cum ar fi virozele sau stările de epuizare.
Debutul infecției herpetice secundare este caracterizat de o senzație locală de mâncărime și arsură, în zona în care urmează să apară leziunea. La scurt timp, se formează un buchet de vezicule mici, pline cu lichid. Aceste vezicule se sparg ulterior, lăsând în urmă o ulcerație care se acoperă cu cruste gălbui-maronii, inestetice și uneori dureroase. Concomitent, ganglionii limfatici din zona capului și gâtului pot deveni sensibili și dureroși, rămânând astfel până la vindecarea completă a leziunii.
Măsuri și tratamente eficiente pentru herpesul bucal
În general, pacienții își cunosc factorul declanșator și, la primele semne de disconfort, aplică local cremă cu aciclovir la nivelul mucoasei nazale și bucale, precum și pe pielea din jurul gurii. Administrată precoce, aceasta poate împiedica evoluția leziunii către stadiul cu vezicule și cruste, reducând durata și intensitatea manifestărilor. Odată formată leziunea herpetică secundară, vindecarea poate fi grăbită prin aplicarea locală de pulbere de bicarbonat de sodiu alimentar. Tratamentul antiviral administrat pe cale generală (aciclovir) poate fi avut în vedere la recomandarea medicului stomatolog, în special în formele mai severe sau recurente. Concomitent, se recomandă o igienă orală riguroasă, pentru a preveni suprainfectarea bacteriană a leziunii.
Modurile de transmitere ale herpesului labial
Herpesul labial este contagios. Transmiterea virusului de la o persoană cu leziune activă se face prin contact direct, prin utilizarea în comun a obiectelor personale (tacâmuri, pahare, prosoape) sau prin contact cu saliva contaminată.
Herpesul labial și tratamentul stomatologic: măsuri de siguranță
În ceea ce privește tratamentul stomatologic, atunci când herpesul este în fază floridă și dureroasă, este important ca medicul stomatolog să fie informat. Acesta va decide dacă intervenția planificată poate fi efectuată sau este indicată amânarea ei. Instrumentele dentare pot leza crustele, provocând răni sângerânde și dureroase, iar aerul comprimat utilizat pentru uscarea dinților poate favoriza dispersarea particulelor virale în atmosferă. În mod obișnuit, însă, măsurile standard de dezinfecție și sterilizare din cabinetul stomatologic sunt eficiente și împiedică transmiterea virusului către alți pacienți sau către personalul medical.